Amintiri

Trăim în trecut. Facem comparații mai tot timpul?

Pentru prima dată după foarte, chiar foarte mult timp m-am trezit gândindu-mă la câteva amintiri din trecut. Deși nu mi se întâmpla des, era cumva ca și cum căutam validare, să încerc să mă conving pe mine că am luat o decizie bună și corectă. Mă gândeam și încercam să îmi duc aminte dacă eram mai fericită, sau care era feelingul meu, acel sentiment de împăcat – tu cu tine seara. Puteam să schimbam ceva? Am făcut bine ce am făcut? Sau cum era mai bine? Vrem să schimbam ceva sau nu e chiar așa de important?

Să vorbim de decizii.

Bune sau rele, sunt ale noastre. În acele momente când le-am făcut era cea mai bună decizie. Atât am putut. Atât am știut. De ce să ne întoarcem iar în trecut sau în amintiri?

În ultima vreme mulți clienți îmi spun că au făcut aia, au făcut așa, și uite acum ce s-a întâmplat. Și parcă repetă aceeași poveste, iar și iar. Dacă nu încerci să “let go” sau să faci pace cu tine, ce rost crezi că mai are să vorbești și povestești niște amintiri. Decizii, amintiri, sunt ale noastre. Nu ni le poate lua nimeni. Dar ce vreau eu să îți spun – trăiește, îmbrățișează-ti amintirile, atât timp cât ai nevoie. O zi sau o oră. Poate fi și mai mult dacă chiar ai nevoie. Scufundă-te în ele. Resimte sentimentul acela de bucurie dacă el există. Adu-l în prezent că e al tău. Dar atât, nu relua tot procesul de la început iar și iar.

Încearcă să nu trăiești din amintiri. Știu un lucru. Amintirile sunt ale tale, nu ți le poate lua nimeni. Dar nu trăi în ele. Nu trăi în trecut. Trăiește aici și acum. E mai înțelept în felul acesta și nu e așa de dureros, crede-mă.